vineri, 14 februarie 2014

Perspectiva Pleiadiana asupra Ascensiunii


Ati simtit vreodata ca v-ati descoperit sufletul pereche? Cartea Perspectiva Pleiadiana asupra Ascensiunii este o poveste a doua suflete care se intalnesc prima oara in vis, pentru ca apoi sa se intalneasca si in viata fizica. In timp ce satul lor este atacat, cei doi trebuie sa isi regaseasca puteriile latente, pentru a avansa catre un plan superior de constiinta, unde nu exista lupta sau conflicte. Femeia reuseste sa se conecteze cu constiinta planetei sale, care se numeste Elohim Alcyone, iar barbatul renunta la conditionarile si inocularea familiei sale de razboinici-millitari, pentru a se redescoperi pe sine si potentialul sau nativ de a manipula materia prin intermediul gandului.
Cei doi reusesc sa vorbeasca cu constiinta planetei, care le da o misiune importanta. Ei urmeaza sa fie protectori (pastratori ai flacarii violet) si sa o ajute pe planeta sa evolueze. Drumul pe care ei il parcurg nu este usor, nu este pentru cei lenesi sau lipsiti de curaj, dar reprezinta o oportunitate unica. Pentru a depasi polaritatea si lupta, solutia este evolutia si intrarea intr-o realitate alternativa in care cei cu intentii negative nu ii pot percepe.
Ceea ce este incredibil de frumos si de profund in aceasta carte, sunt momentele cand cei doi se intalnesc. Nu este nimic romantic sau sentimental, ci doar o iubire spirituala si multidimensionala, deoarece cei doi devin constienti de ceea ce inseamna iubirea dintre ei. Este fascinant sa observi ca desi actiunea din carte se petrece undeva pe o planeta indepartata din Pleiade (Alcyone), ai un sentiment ca ceea ce citesti este profund real.

Cartea este scrisa in doua cadre temporale, in timpul prezent in care cele doua suflete pereche (Mytria si Mytre) au depasit provocarile si vorbesc din perspectiva din care au invatat deja lectiile, si ne ofera informatii pentru a ne ajuta in propiul proces de evolutie; si un timp trecut in care cei doi era cam in aceeasi situatie in care suntem noi cu totii acum, cu multe provocari, polaritate, etc.
Initial Mytre, a fost trimis sa o aduca pe Mytria acasa in satul lor, dar ea se simtea mai bine ca niciodata in “salbaticie”, in compania naturii si a constiintei planetei lor. Ea s-a conectat cu Mama si a reusit sa fie impacata. Mytre in schimb tinea strans de conditionarile sale. El a crezut ca o va salva pe Mytria, in schimb el urma sa fie cel salvat. Cei doi petrec clipe frumoase impreuna, pana in momentul in care barbatul trebuia sa treaca printr-o initiere si sa se conecteze si el in mod profund cu Mama.
Speriat de aceasta idee, el fuge de la pestera in care cei doi traiau impreuna, si in neatentia lui se accidenteaza destul de grav. In acel moment, el reuseste sa se conecteze cu Mama. Femeia ii trimite energie de vindecare si cei doi se reintorc la pestera.
Intr-un moment de iubire cosmica, cei doi concep un copil special, care urmeaza sa aiba un rol important in civilizatia lor. Cand acel copil trebuia sa se nasca, barbatul si femeia se reintorc la satul lor, pentru a descoperi ca scuturile energetice erau ridicate, ei fiind atacati.
Barbatul este chemat de comandatul sau pentru a conduce o misiune speciala, iar femeia este dusa la templu pentru a naste. Din acest moment, cei doi sunt despartiti, datorita misiunii pe care o are fiecare. Finalul cartii este incredibil, nu o sa va spunem exact care este, dar are legatura cu redescoperirea potentialului nativ si trezirea energiei kundalini atat in barbat cat si in femeie. Ei povestesc la persoana 1 cum au reusit sa isi trezeasca acest potential. Este ceva foarte frumos si profund.
Capitolele din carte sunt urmatoarele:
REGĂSIREA
TĂŢII
REGASIREA LIBERTATII

                                    REÎNTOARCEREA LA SINELE NOSTRU MULTIDIMENSIONAL
DOUĂ REALITĂŢI ÎNTR-UNA
ÎNCEPUTURILE ASCENSIUNII NOASTRE
VOCEA INTERIOARĂ
PIATRA SACRĂ
PEŞTERA
RECUNOAŞTEREA
UNITATEA
CĂUTAREA VIZIONARĂ
SUB CERUL ÎNSTELAT
SCHIMBAREA
NAŞTEREA
MINTEA DEASUPRA MATERIEI
AICI ŞI ACUM
PERCEPŢIA PERFECŢIUNII
DESCHIDEREA PORTALULUI

Ceea ce pe mine personal, editorul cartii, m-a surprins este un pasaj din carte in care barbatul descrie ce a simtit atunci cand a facut dragoste:
” În timp ce noi fuzionam făcând dragoste, conştiinţele noastre s-au amestecat atât de profund încat eu am putut simţi cum ea era în comuniune cu toată viaţa. Cu aceste sentimente împărtăşite între noi, ea mi-a aratat cum să ating pământul ca să găsesc apă, să miros o plantă şi să o pun pe inima mea pentru a determina dacă este comestibilă, cum să rog o păsare să îmi dea un ou, cum să citesc vremea cu mult înainte de a se schimba şi cum să mă uit în interiorul SINELUI meu. “

Autor: Suzanne Caroll
Traducator: Ioana Manuela Ciobanu
Nr pag: 120, format A5
Pret: 25 lei format fizic, 10 lei format electronic
- See more at: aici

miercuri, 12 februarie 2014

Sistemul maestrului - Haanel


1. Orice acumulare tinde să conducă la o acumulare din ce în ce mai mare. În mod similar, orice pierdere tinde să conducă la o pierdere din ce în ce mai mare. Acest principiu este valabil pe toate planurile existenţei.
2. Mintea este un principiu creator. Condiţiile, mediul exterior şi toate experienţele vieţii sunt rezultatul atitudinii noastre mentale obişnuite sau predominante.
3. Atitudinea mentală depinde prin natura lucrurilor de gândurile noastre. De aceea, secretul oricărei puteri, al oricărei realizări şi al tuturor posesiunilor este modul nostru de a gândi.
4. Acest principiu este adevărat, căci noi trebuie să „fim” înainte de a „face” ceva. Altfel spus, noi nu putem „face” decât în măsura în care „suntem”, iar ceea ce „suntem” depinde de ceea ce „gândim”.
5. Noi nu putem manifesta o putere pe care nu o avem. Singura manieră prin care putem dobândi o putere constă în a deveni conştienţi de ea. Noi nu vom putea deveni niciodată conştienţi de o anumită putere până când nu vom înţelege că orice putere se află în interiorul nostru, nu în afară.
6. Există în interiorul nostru o lume formată din gânduri, din emoţii şi din puteri, din lumină, viaţă şi frumuseţe. Deşi este invizibilă pentru ochiul liber, forţa acestei lumi este covârşitoare.
7. Lumea din interiorul nostru este guvernată de minte. Dacă vom descoperi această lume, noi vom putea găsi soluţii pentru orice problemă cu care ne confruntăm. Altfel spus, vom putea găsi cauza oricărui efect. Dat fiind că această lume interioară poate fi controlată de noi, toate legile puterii şi posesiunii pot fi controlate la rândul lor de noi.
8. Lumea exterioară nu este altceva decât o reflectare a lumii din interiorul nostru. Tot ce vedem în afara noastră reflectă lumea noastră lăuntrică. În această lume interioară se află o Înţelepciune infinită, o Putere infinită, un Depozit infinit în care se află toate lucrurile de care avem nevoie. Acestea nu aşteaptă altceva decât să le permitem să devină manifeste şi să se dezvolte. Dacă vom recunoaşte în noi înşine aceste potenţialităţi, ele vor căpăta viaţă inclusiv în lumea exterioară.
9. Armonia din lumea interioară se reflectă inevitabil în lumea exterioară prin apariţia unor condiţii mai armonioase, a unui mediu exterior mai agreabil, a unei îmbunătăţiri generale a vieţii, pe toate nivelele. Ea reprezintă fundamentul unei stări de sănătate perfecte, dar şi ingredientul esenţial al oricărei realizări, al oricărei puteri, al măreţiei şi al succesului în toate domeniile.
10. Armonia din lumea interioară are la bază capacitatea de a ne controla gândurile şi de a stabili singuri în ce fel ne va afecta o experienţă sau alta.

Charles M. Haanel.

Cartea in format pdf costa 12lei, scrieti pe adresa de email:nagymelinda3@yahoo.com

vineri, 7 februarie 2014

Risvan Vlad Rusu - Karuna

Lucrarea se adresează în principal studenţilor care au urmat cursurile de Karuna Reiki, însă oricine, de la simpli curioşi până la cei interesaţi de lumină, îngeri, arhangheli sau în probleme de karma poate profita de pe urma ei. Risvan Vlad Rusu - Karuna

miercuri, 5 februarie 2014

Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupery: cea mai frumoasă carte pentru suflet



"Dedicație: Lui Leon Werth
Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câți am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar și cărțile pentru copii. Am și al treilea motiv: acest om mare trăiește în Franța, unde suferă de foame și de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfățișate nu sunt de ajuns, țin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, căci și acest om mare a fost cândva copil. Toți oamenii mari au fost cândva copii. ( Dar puțini dintre ei își mai aduc aminte.) Așa că fac această îndreptare: Lui Leon Werth, pe când era el băiețel"

***

Capitolul 1

Când aveam şase ani, am văzut odată o minunată poză într-o carte despre Pădurea Virgină care se numea Poveşti Trăite. înfăţişa un şarpe boa care înghiţea un animal sălbatic. Iată copia desenului:
Se spunea în carte: „Şerpii boa îşi înghit prada întreagă, fără s-o mestece. Apoi nu se mai pot mişca şi dorm vreme de şase luni cât îşi fac digestia".
M-am gândit mult atunci la aventurile din junglă şi, la rându-mi, am izbutit, cu un creion colorat, să fac primul meu desen. Desenul meu numărul 1. El arăta aşa:
Mi-am arătat capodopera oamenilor mari şi i-am întrebat dacă desenul meu îi speria.
Ei mi-au răspuns:
-De ce ne-ar speria o pălărie?
Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. El înfăţişa un şarpe boa care înghiţise un elefant. Am desenat atunci interiorul şarpelui boa, pentru ca oamenii mari să poată înţelege. Ei au mereu nevoie de explicaţii. Desenul meu numărul 2 arăta astfel:
Oamenii mari m-au sfătuit să las deoparte desenele cu şerpi boa deschişi sau închişi şi să mă ocup mai curând de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Astfel am abandonat, la vârsta de şase ani, o minunată carieră de pictor. Fusesem descurajat de insuccesul desenului meu numărul unu şi al desenului meu numărul doi. Oamenii mari nu înţeleg niciodată nimic singuri şi e obositor pentru copii să le tot dea explicaţii.
Am fost aşadar nevoit să aleg o altă meserie şi am învăţat să pilotez avioane. Am zburat cam peste tot în lume. Iar geografia, e adevărat, mi-a ajutat mult. Ştiam să deosebesc, de la prima ochire, China de Arizona. E un lucru tare folositor, dacă te-ai rătăci cumva pe timp de noapte.
Am avut astfel, în cursul vieţii mele, o sumedenie de contacte cu o sumedenie de oameni serioşi. Am trăit mult în preajma oamenilor mari. I-am văzut de aproape. Asta nu m-a făcut să am o părere mai bună despre ei.
Când dădeam peste câte unul care mi se părea mai isteţ, făceam cu el experienţa cu desenul meu numărul 1, pe care l-am păstrat întotdeauna. Voiam să ştiu dacă pricepea cu adevărat. Dar îmi răspundea mereu: „Asta e o pălărie". Atunci nu-i mai vorbeam nici despre şerpi boa, nici despre păduri virgine, nici despre stele. încercam să-i vorbesc pe limba lui. îi vorbeam despre bridge, despre golf, despre politică şi cravate. Iar omul mare era foarte mulţumit că face cunoştinţă cu cineva atât de chibzuit.

Capitolul 2

Am trăit astfel singur, fără a avea pe cineva cu care să stau de vorbă cu adevărat, până ce am avut o pană în deşertul Sahara, acum şase ani. Se stricase ceva la motor. Şi cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, mă pregăteam să încerc să fac, de unul singur, o reparaţie dificilă. Era pentru mine o problemă de viaţă şi de moarte. Abia mai aveam apă de băut pentru opt zile.
În prima seară am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice ţinut locuit. Eram mult mai izolat decât un naufragiat pe o plută în mijlocul oceanului. Vă închipuiţi atunci surpriza mea, în zori, când m-a trezit un glas firav şi ciudat. Zicea:
-Te rog... desenează-mi o oaie!
-Poftim?
-Desenează-mi o oaie...
Am sărit în picioare de parcă aş fi fost lovit de trăsnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atenţie. Şi am văzut un prichindel cu totul extraordinar care mă privea cu gravitate. Iată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-1 fac. Insă desenul meu, desigur, este mult mai puţin fermecător decât modelul. Nu-i din vina mea. Fusesem descurajat în cariera mea de pictor de către oamenii mari, la vârsta de şase ani, şi n-am învăţat să desenez nimic, în afară de şerpi boa deschişi şi închişi.
M-am uitat aşadar la acea apariţie făcând ochii mari de uimire. Nu uitaţi că mă găseam la o mie de mile de orice ţinut locuit. Or, omuleţul meu nu mi se părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea deloc înfăţişarea unui copil pierdut în mijlocul deşertului, la o mie de mile de orice ţinut locuit. Când am izbutit în cele din urmă să vorbesc, i-am spus:
-Dar... ce faci aici?
Iar atunci el îmi repetă, foarte blând, ca pe un lucru foarte serios:
-Te rog... desenează-mi o oaie...
Când misterul este prea impresionant, nu te încumeţi să nu-i dai ascultare.
Oricât de absurd mi s-ar fi părut acest fapt, la o mie de mile depărtare de orice ţinut locuit şi în primejdie de moarte, am scos din buzunar o foaie de hârtie şi un stilou. Mi-am amintit însă atunci că studiasem îndeosebi geografia, istoria, aritmetica şi gramatica şi i-am spus (cam prost dispus) omuleţului că nu prea ştiu să desenez. El îmi răspunse:
-Nu-i nimic. Desenează-mi o oaie.
Iată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-l fac.
Cum nu mai desenasem niciodată vreo oaie, am refăcut pentru el unul din cele două desene pe care eram în stare să le fac. Cel cu şarpele boa închis. Şi am fost uluit să-l aud pe omuleţ spunându-mi:
-Nu! Nu! Nu vreau un elefant într-un boa. Un boa e foarte periculos, iar un elefant ocupă prea mult loc. La mine acasă e totul foarte mic. Am nevoie de o oaie. Desenează-mi o oaie!
Atunci am desenat.
S-a uitat cu atenţie, apoi a zis:
-Nu! Asta e deja foarte bolnavă. Fă alta!
Am desenat:
Prietenul meu a zâmbit amabil, cu indulgenţă.
-Vezi şi tu... asta nu e oaie, e berbec.
Are coarne...
Mi-am refăcut, aşadar, desenul.
Dar a fost refuzat ca şi celelalte.
-Asta-i prea bătrână. Vreau o oaie care să trăiască mult.
Atunci, nemaiavând răbdare, cum mă grăbeam să încep demontarea motorului, am zmângălit desenul ăsta.
Şi i-am spus, într-o doară:
-Asta e o ladă. Oaia pe care o vrei tu e înăuntru. Am fost însă foarte surprins văzând cum se luminează chipul tânărului meu critic.
-Exact aşa o voiam! Crezi că oaia asta are nevoie de multă iarbă?
-De ce?
-Pentru că la mine acasă e totul foarte mic...
-O să ajungă cu siguranţă. Ţi-am dat o oaie foarte mică. îşi înclină capul spre desen.
-Nu chiar aşa de mică... Poftim! A adormit...
Şi aşa am făcut cunoştinţă cu micul prinţ.

Cartea si filmul pot fi cumparate de Aici.

luni, 3 februarie 2014

Reduceri si Transport gratuit!

Promotiile lunii februarie pe Libris.ro sunt:
ALL – 40%
LIRA - 30% + o carte gratis la comenzi de peste peste 50 lei
ORIZONTURI – 30%
UNIVERS PUBLISHING HOUSE – 35%
HELEN EXLEY – 30%
EPICA – 30%
TREI -BELETRISTICA - 30%
NEMIRA – 30%
POLIROM - 20% - 50 DE TITLURI
HUMANITAS - 20% - 50 DE TITLURI

Click pe imagine pentru mai multe detalii.

 Libris.ro